MẤRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veşted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed şi putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscăţiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mîrced (-dă), adj. – Veştejit, ofilit. Lat. marcidus (Puşcariu 1095; Candrea-Dens., 1129; cf. REW 5346; Rosetti, I, 160), cu fonetismul alterat datorat tratamentului expresiv, ca efect al unei false analogii cu mîlc, mîrc. – Der. mîrcav, adj. (Trans., moale; epuizat), cu schimb de suf.; mîrcezi, vb. (a se veşteji); mîrcaviţă (var. mîlcaviţă, mălcaviţă), s.f. (Banat, Olt., reumatism); mălcoz, s.n. (Trans., o anumită boală a turmei). – Cf. vîlced.
(Dicţionarul etimologic român)
mârced adj. m., pl. mârcezi; f. sg. mârcedă, pl. mârcede
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mârcezí, mârcezésc, vb. IV (reg.) 1. a se ofili, a se veşteji. 2. a slăbi, a se vlăgui. 3. a strivi, a zdrobi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MÂRCED adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv.
(Dicţionar de sinonime)
MÂRCED s. v. pojar, rujeolă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mîrced (-dă), adj. – Veştejit, ofilit. Lat. marcidus (Puşcariu 1095; Candrea-Dens., 1129; cf. REW 5346; Rosetti, I, 160), cu fonetismul alterat datorat tratamentului expresiv, ca efect al unei false analogii cu mîlc, mîrc. – Der. mîrcav, adj. (Trans., moale; epuizat), cu schimb de suf.; mîrcezi, vb. (a se veşteji); mîrcaviţă (var. mîlcaviţă, mălcaviţă), s.f. (Banat, Olt., reumatism); mălcoz, s.n. (Trans., o anumită boală a turmei). – Cf. vîlced.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mârcezí, mârcezésc, vb. IV (reg.) 1. a se ofili, a se veşteji. 2. a slăbi, a se vlăgui. 3. a strivi, a zdrobi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
MÂRCED adj. v. slab, slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv.
(Dicţionar de sinonime)
MÂRCED s. v. pojar, rujeolă.
(Dicţionar de sinonime)