mâsgălire dex - definiţie, sinonime, conjugare
mîsgălí (mâsgălésc, mâsgălít), vb. – A mînji; a murdări, a păta. – Var. mîzgăli, smîngăli, măsgăli, (Trans. de N.) mozgoli. Creaţie expresivă, cf. mînzăli „a mînji”, mîgăli „a se uita mult la ceva”, morfoli „a murdări” etc. S-a presupus o relaţie cu pol. mazgáć „a unge”, din sl. mazati „a unge” (Cihac, II, 185; Candrea); cu rut. markaliti (Bogrea, Dacor., IV, 833); cu rut. mazguljati (Scriban), care trebuie să provină din rom.; sau un der. din lat. *exmaculāre cu infix (Buescu, RPF, III, 256). – Der. mîsgăleală, s.f. (pată); mîsgălitură, s.f. (mînjeală; pată); mîsgălici, s.m. (conţopist, poetastru).
(Dicţionarul etimologic român)

MÂSGĂLÍRE s.f. v. mîsgăli. [DER]
(Alte dicţionare)


Cuvinte care încep cu literele: ma mas masg masga masgal

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire alire galire