măcăire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre raţe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂCĂÍRE, măcăiri, Acţiunea de a măcăi şi rezultatul ei. – V. măcăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂCĂÍ pers. 3 măcăie intranz. (despre raţe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măcăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măcăíre s. f., g.-d. art. măcăírii; pl. măcăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mâcâí, mấcâi, vb. IV (pop.) a se bâlbâi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
MĂCĂÍ vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărţăi, a ocăi. (Raţele ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MĂCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
(Dicţionar de sinonime)

MĂCĂÍRE s. v. măcăit, măcăitură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mac maca macai macair

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire caire acaire