măcel dex - definiţie, sinonime, conjugare

măcel

[Sinonime]
MĂCÉL, măceluri, s.n. Acţiune sângeroasă, îndreptată de obicei împotriva unei mulţimi fără apărare; omor (în masă); masacru, carnaj. ♦ Fig. Război, luptă (sângeroasă). – Din măcelări (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂCÉL ~uri n. Omor în masă (al unor oameni lipsiţi de apărare); masacru. /v. a măcelări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măcél (măcéluri), s.n. – Masacru, omor. Origine îndoielnică. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Puşcariu 1007), cf. it. macello, prov. masel, v. fr. maisel; dar nu apare în texte vechi şi nu este popular. După Tiktin şi Candrea, împrumut literar, din it. macello; această ipoteză ar fi plauzibilă, dacă s-ar presupune că cuvîntul următor, cu suf. de agent, s-ar menţine datorită cuvîntului simplu. Der. măcelar, s.m. (casap), din lat. macĕllarius (Puşcariu 1008; Candrea-Dens., 1035; lipseşte în REW 5200), cf. ngr. μαϰέλλάρης, de unde alb. makjeljar, it. macellaio; măcelăresc, adj. (de măcelar), atestat la Radu Popescu, la începutul sec. XVIII; măcelăreasă, s.f. (nevasta măcelarului); măcelări, vb. (a omorî, a extermina); măcelărie, s.f. (magazin de carne).
(Dicţionarul etimologic român)

măcél s. n., pl. măcéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂCÉL s. v. masacru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mac mace

Cuvinte se termină cu literele: el cel acel