măcelărire

MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie şi în masă; a masacra, a extermina. ♢ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. şi reg.) A tăia în bucăţi; a sfârteca, a ciopârţi. – Din măcelar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s.f. Acţiunea de a (se) măcelări şi rezultatul ei; măcelărit¹. – V. măcelări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂCELĂR//Í ~ésc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar şi în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măcelărí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măcelăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măcelăríre s. f., g.-d. art. măcelărírii; pl. măcelăríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂCELĂRÍ vb. v. masacra.
(Dicţionar de sinonime)

MĂCELĂRÍ vb. v. ciopârţi, sfârteca, sfâşia.
(Dicţionar de sinonime)

MĂCELĂRÍRE s. v. masacrare.
(Dicţionar de sinonime)