măci dex - definiţie, sinonime, conjugare
MAC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul raţelor. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAC2, maci, s.m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roşii şi cu seminţe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar seminţele ei se folosesc în alimentaţie. ♦ P. restr. Sămânţa macului (1), folosită în alimentaţie. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roşii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoşiţă. – Din bg. mak, scr. mak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MAC1 ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze ovale şi cu flori mari, roşii (sau albe), cultivată pentru seminţele ei mici, negre sau cenuşii, închise într-o capsulă şi folosite în alimentaţie; somnişor. 2) Sămânţa acestei plante. 3): ~ sălbatic, ~ de câmp plantă erbacee cu flori roşii, care creşte prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MAC2 interj. (se foloseşte pentru a reda strigătul specific pe care îl scot raţele). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÂCĂ s.f. (Reg.) Nume dezmierdător dat mamei, mătuşii, naşei etc. – Din [mu].
(Dicţionarul limbii române moderne)

mac (máci), s.m. – Plantă (Papaver somniferum). – Mr. mac. Sl. makŭ (Miklosich, Lexicon, 359; Cihac, II, 179; Berneker, II, 10; Conev 47), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., rut., rus. mak (Vasmer, II, 89), mag. mák.
(Dicţionarul etimologic român)

mac interj. – Imită glasul ratei. Creaţie expresivă. – Der. măcăi, vb. (despre raţe, a face mac, mac); măcăit, s.n. (acţiunea de a măcăi); măcăială, s.f. Cf. mec, interj. (imită glasul caprei), der. mecăi, vb. (a behăi), cu var. mehăi, cf. sl. mekati, germ. meckern.
(Dicţionarul etimologic român)

măcí (-césc, -ít), vb. – A strivi, a zdrobi. Sl. mĕčiti „a (se) muia” (Cihac, II, 180), cf. sb. mečiti „a zdrobi, a presa”. Cuvînt rar, înv. – Der. măceală, s.f. (strivire).
(Dicţionarul etimologic român)

mac-cornút (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mácul-ciórii s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mac/mac-mac interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mac s. m., pl. maci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MAC s. (BOT.) 1. (Papaver somniferum) (reg.) paparună, somnişor. 2. (Papaver rhoeas) (reg.) măcuţ, paparună, păpăruie, somnişor. 3. mac-cornut (Glaucium corniculatum şi phoeniceum) = (reg.) paparună.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mac

Cuvinte se termină cu literele: ci aci