MĂCINÁ, mácin, vb. I. Tranz. 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valţurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râşniţei sau al altor unelte. 2. (Adesea fig.) A fărâmiţa, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca. ♢ Refl. Zidurile se macină. ♦ Fig. A chinui, a consuma, a distruge. 3. Fig. A examina sau a medita îndelung; a rumega, a depăna. – Lat. machinari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂCINÁT1 s.n. Măcinare. – V. măcina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂCINÁT2, -Ă, măcinaţi, -te, adj. Prefăcut în făină; prefăcut în pulbere. ♦ Distrus, ros mâncat2. – V. măcina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MĂCINÁ mácin tranz. 1) (boabe de cereale) A preface în făină (la moară, râşniţă etc.). 2) (boabe sau materiale) A preface în bucăţi mici sau în pulbere prin procedee mecanice sau prin acţiunea unor agenţi fizici. 3) fig. A prejudicia grav; a ruina; a distruge. ~ sănătatea. 4) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic şi insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a persecuta; a prigoni; a roade. 5) A face să se macine. /<lat. machinari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE MĂCINÁ mă mácin intranz. A se distruge treptat, încetul cu încetul (sub acţiunea unor factori nocivi). /<lat. machinari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măciná (mácin, măcinát), vb. – 1. A pisa, a sfărîma. – 2. A mărunţi, a pulveriza. – 3. A strivi, a zdrobi. – Mr., megl. maţin, măţinare, istr. mǫţiru. Lat. machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri (Densusianu, Hlr., 192; Puşcariu 1009; Candrea-Dens., 1036; REW 5206), cf. it. macinare, sp. maznar, vegl. maknur. – Der. măcinat, s.n. (acţiunea de a măcina); măciniş, s.n. (măcinare); măcinătură, s.f. (măcinare), cf. it. macinatura.
(Dicţionarul etimologic român)
măciná vb., ind. prez. 1 sg. mácin, 3 sg. şi pl. mácină
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măcinát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂCINÁ vb. 1. v. ruina. 2. a (se) mânca, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂCINÁ vb. v. chinui, consuma, digera, flecări, frământa, îndruga, mistui, pălăvrăgi, sporovăi, submina, trăncăni, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCINÁT adj. 1. v. ruinat. 2. mâncat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂCINÁT s. v. măcinare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂCINÁT1 s.n. Măcinare. – V. măcina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MĂCINÁ mácin tranz. 1) (boabe de cereale) A preface în făină (la moară, râşniţă etc.). 2) (boabe sau materiale) A preface în bucăţi mici sau în pulbere prin procedee mecanice sau prin acţiunea unor agenţi fizici. 3) fig. A prejudicia grav; a ruina; a distruge. ~ sănătatea. 4) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic şi insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a persecuta; a prigoni; a roade. 5) A face să se macine. /<lat. machinari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE MĂCINÁ mă mácin intranz. A se distruge treptat, încetul cu încetul (sub acţiunea unor factori nocivi). /<lat. machinari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măciná (mácin, măcinát), vb. – 1. A pisa, a sfărîma. – 2. A mărunţi, a pulveriza. – 3. A strivi, a zdrobi. – Mr., megl. maţin, măţinare, istr. mǫţiru. Lat. machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri (Densusianu, Hlr., 192; Puşcariu 1009; Candrea-Dens., 1036; REW 5206), cf. it. macinare, sp. maznar, vegl. maknur. – Der. măcinat, s.n. (acţiunea de a măcina); măciniş, s.n. (măcinare); măcinătură, s.f. (măcinare), cf. it. macinatura.
(Dicţionarul etimologic român)
măciná vb., ind. prez. 1 sg. mácin, 3 sg. şi pl. mácină
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măcinát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂCINÁ vb. 1. v. ruina. 2. a (se) mânca, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂCINÁ vb. v. chinui, consuma, digera, flecări, frământa, îndruga, mistui, pălăvrăgi, sporovăi, submina, trăncăni, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCINÁT adj. 1. v. ruinat. 2. mâncat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂCINÁT s. v. măcinare.
(Dicţionar de sinonime)