MĂCIUCÚŢĂ, măciucuţe, s.f. Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uţă.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
măciucúţă s. f., g.-d. art. măciucúţei; pl. măciucúţe(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:MĂCIUCÚŢĂ s. (reg.) măciuchiţă.(Dicţionar de sinonime)