măcriș
[Sinonime]
MĂCRÍŞ s.m. Plantă erbacee cu frunze alungite şi acrişoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ♢ Măcriş mărunt = varietate de măcriş cu frunzele în formă de spadă şi cu flori roşietice (Rumex acetosella). Măcrişul calului = varietate de măcriş cu frunzele uşor încreţite şi cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ♢ Compus: măcrişul-iepurelui sau măcrişul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrişoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, şi cu flori albe, roşietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriş = numele popular al unei combinaţii de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et.nec. Cf. a c r u.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂCRÍŞ n. Plantă erbacee cu frunze alungite şi cu gust acru, folosite în alimentaţie. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măcríş s.m. – Plantă (Rumex acetosa). Bg. mokreš, din mokăr „umed” (Conev 43; Pascu, Beiträge, 53). Der. de la macru nu e probabilă (Puşcariu, Dim., 117); după ipoteza neverosimilă a lui Scriban, ar fi vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – Cf. macrină, s.f. (umiditate), din bg. mokrina (Pascu, Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037, îl derivau în mod greşit din macru.
(Dicţionarul etimologic român)
măcríşul-cáprei s. m. (sil. -cri-, -prei)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măcríş s. m. (sil. -criş)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măcríşul-iépurelui s. m. (sil. -cri-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂCRIŞ-DE-BÁLTĂ s. v. cardama, năsturel.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCRIŞ DE PĂDÚRE s. v. măcriş.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCRIŞUL-CÁPREI s. v. degetărel, degetăruţ, potiraş.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCRÍŞ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriş. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaştii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriş de apă v. ştevie; măcrişul calului v. ştevie. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrişor, măcriş de pădure, măcrişul-iepurelui, trifoi-măcriş. 5. (Acetosa pratensis) ştevie.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCRIŞUL-IÉPURELUI s. v. măcriş.
(Dicţionar de sinonime)
SARE DE MĂCRÍŞ s. v. oxalat acid de potasiu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂCRÍŞ n. Plantă erbacee cu frunze alungite şi cu gust acru, folosite în alimentaţie. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
măcríşul-cáprei s. m. (sil. -cri-, -prei)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măcríş s. m. (sil. -criş)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măcríşul-iépurelui s. m. (sil. -cri-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂCRIŞ-DE-BÁLTĂ s. v. cardama, năsturel.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCRIŞ DE PĂDÚRE s. v. măcriş.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCRIŞUL-CÁPREI s. v. degetărel, degetăruţ, potiraş.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCRÍŞ s. (BOT.) 1. (Rumex acetosa) (pop.) acriş. 2. (Rumex acetosella) (reg.) lugeru-broaştii, (prin Transilv.) schiaz. 3. măcriş de apă v. ştevie; măcrişul calului v. ştevie. 4. (Oxalis acetosella) (reg.) măcrişor, măcriş de pădure, măcrişul-iepurelui, trifoi-măcriş. 5. (Acetosa pratensis) ştevie.
(Dicţionar de sinonime)
MĂCRIŞUL-IÉPURELUI s. v. măcriş.
(Dicţionar de sinonime)
SARE DE MĂCRÍŞ s. v. oxalat acid de potasiu.
(Dicţionar de sinonime)