mădulare

MĂDULÁR, (1) mădulare, s.n., (2) mădulari, s.m. S.n. (Pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei fiinţe; p.gener. fiecare dintre părţile sau organele din care este alcătuită o fiinţă. 2. (înv.) Membru al unei societăţi, al unei asociaţii etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂDULÁR ~e n. mai ales la pl. pop. Parte articulată a corpului uman sau a unor animale, care serveşte la deplasare sau la simţire; membru. /<lat. medullaris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mădulár (măduláre), s.n. – 1. Parte a corpului, organ, la fiinţe. – 2. (Înv.) Organ genital. – 3. Membru, asociat. – 4. Burghiu, sfredel. – 5. (Banat) Par. – Mr. mădular. Lat. medŭllaris (Puşcariu 1014; Candrea-Dens., 1115; Tiktin; cf. REW 5463), poate prin intermediul unui lat. *medŭllarium (Densusianu, GS, II, 315), chiar dacă această ipoteză nu ar fi necesară. Sensul 3 este calchiat după fr. membre. Sensul de „membru” exista deja în lat. med., cf. Tiktin. – Der. mădulări, vb. (a dezmembra), rar, în Bucov.; înmădulare, s.f. (reuniune, uniune).
(Dicţionarul etimologic român)

MĂDULÁR, (1) mădulắri, (în gen. măduláre) s.n. ~
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

mădulár (anat.) s. n., pl. măduláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂDULÁR s. v. membru.
(Dicţionar de sinonime)

MĂDULÁR s. v. funcţionar, membru, penis, slujbaş.
(Dicţionar de sinonime)

MĂDULÁRE s. pl. v. oseminte.
(Dicţionar de sinonime)