măgurele

MĂGURÍCĂ, măgurele, s.f. Diminutiv al lui măgură. – Măgură + suf. -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

măguréle s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ma mag magu magur magure

Cuvinte se termină cu literele: le ele rele urele gurele