măiestresc dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din Măiestru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂIESTR//Í ~ésc tranz. A face cu îndemânare şi pricepere de maiestru; a meşteri; a meşteşugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măiestreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măiestrésc, măiestréscă, adj. (înv.) 1. şiret, intrigant. 2. miraculos, vrăjitoresc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)

MĂIESTRÉSC adj. v. magic, vrăjitoresc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mai maie maies maiest

Cuvinte se termină cu literele: sc esc resc tresc stresc