măiestri dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din Măiestru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieştri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însuşiri supranaturale. ♦ P.ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] – Lat. magister.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂIESTR//Í ~ésc tranz. A face cu îndemânare şi pricepere de maiestru; a meşteri; a meşteşugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂIÉSTRU măiástră (măiéştri, măiéstre) 1) (despre persoane) Care face totul cu uşurinţă şi cu pricepere; iscusit. 2) (despre lucruri, obiecte) Care este executat cu măiestrie. 3) (în basme) Care este înzestrat cu însuşiri supranaturale. [Sil. mă-ies-] /<lat. magister
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măiestreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măiéstru adj. m., pl. măiéştri; f. sg. măiástră, pl. măiéstre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)

MĂIÉSTRU adj. v. artistic, iscusit, măiestrit, meşteşugit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mai maie maies maiest

Cuvinte se termină cu literele: ri tri stri estri iestri