măiestrie dex - definiţie, sinonime, conjugare

măiestrie

[Sinonime]
MĂIESTRÍE, (2, 3) măiestrii, s.f. 1. Pricepere, iscusinţă deosebită; talent, dibăcie, artă. ♢ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârşirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creaţie. ♦ Lucru care denotă iscusinţă sau meşteşug în execuţie; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meşteşug (care cere pricepere). [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂIESTRÍ//E ~i f. 1) Capacitate de a face totul cu uşurinţă şi cu dibăcie; dexteritate; pricepere. 2) mai ales la pl. înv. Obiect, creaţie executată cu multă iscusinţă; creaţie artistică. 3) înv. Îndeletnicire bazată pe munca manuală calificată; meşteşug; meserie. [Sil. mă-ies-] /măiestru + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măiestríe s. f., art. măiestría, g.-d. art. măiestríei; (obiecte, meserii) pl. măiestríi, art. măiestríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂIESTRÍE s. 1. artă, dibăcie, iscusinţă, îndemânare, meşteşug, pricepere, ştiinţă, talent. (Obiect făcut cu multă ~.) 2. v. virtuozitate.
(Dicţionar de sinonime)

MĂIESTRÍE s. v. complot, conjuraţie, conspiraţie, dar, descântec, farmec, favoare, graţie, har, intrigă, magie, maşinaţie, stratagemă, subterfugiu, şiretenie, şiretlic, şmecherie, tertip, truc, uneltire, viclenie, vicleşug, vrajă, vrăjitorie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Măiestrieneiscusinţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mai maie maies maiest

Cuvinte se termină cu literele: ie rie trie strie estrie