măiestrit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din Măiestru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂIESTRÍT, Ă, măiestriţi, -te, adj. 1. Lucrat cu măiestrie (1), cu meşteşug, cu artă; p.ext. frumos, minunat, desăvârşit. 2. măiestru (1). [Pr.: mă-ies-] – V. Măiestri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂIESTR//Í ~ésc tranz. A face cu îndemânare şi pricepere de maiestru; a meşteri; a meşteşugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măiestreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)

MĂIESTRÍT adj. v. artistic.
(Dicţionar de sinonime)

MĂIESTRÍT adj. v. dotat, înzestrat, talentat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mai maie maies maiest

Cuvinte se termină cu literele: it rit trit strit estrit