măiestru dex - definiţie, sinonime, conjugare

măiestru

[Sinonime]
MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieştri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însuşiri supranaturale. ♦ P.ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] – Lat. magister.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂIÉSTRU măiástră (măiéştri, măiéstre) 1) (despre persoane) Care face totul cu uşurinţă şi cu pricepere; iscusit. 2) (despre lucruri, obiecte) Care este executat cu măiestrie. 3) (în basme) Care este înzestrat cu însuşiri supranaturale. [Sil. mă-ies-] /<lat. magister
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măiéstru adj. m., pl. măiéştri; f. sg. măiástră, pl. măiéstre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂIÉSTRU adj. v. artistic, iscusit, măiestrit, meşteşugit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mai maie maies maiest

Cuvinte se termină cu literele: ru tru stru estru iestru