mănăstiresc

MĂNĂSTIRÉSC, -EÁSCĂ, mănastireşti, adj. Care aparţine mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; p.ext. bisericesc, monastic. ♦ Cum se face sau cum există la mănăstire. [Var.: mânăstirésc, -eáscă, (înv.) monastirésc, -eáscă adj.] – Mănăstire + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNĂSTIRESC, -EÁSCĂ adj. v. mănăstiresc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂNĂSTIR//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care ţine de mănăstire; propriu mănăstirii. [Var. mânăstiresc] /mănăstire + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mănăstirésc/mânăstirésc adj. m., f. mănăstireáscă/mânăstireáscă; pl. m. şi f. mănăstiréşti/ mânăstiréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mânăstirésc v. mănăstiresc
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂNĂSTIRÉSC adj. 1. v. călugăresc. 2. călugăresc, monahal, monahicesc, (livr.) claustral. (Viaţă ~oasă.)
(Dicţionar de sinonime)