măntăluță
MĂNTĂLÚŢĂ, măntăluţe, s.f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
măntălúţă s. f., g.-d. art. măntălúţei; pl. măntălúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
măntălúţă s. f., g.-d. art. măntălúţei; pl. măntălúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)