măntăluță

MĂNTĂLÚŢĂ, măntăluţe, s.f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

măntălúţă s. f., g.-d. art. măntălúţei; pl. măntălúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ma man mant manta mantal

Cuvinte se termină cu literele: ta uta luta aluta taluta