mănușar dex - definiţie, sinonime, conjugare

mănușar

mănuşar mânuşar
MĂNUŞÁR, (1) mănuşari, s.m., (2) mănuşare, s.n. 1. S.m. Persoană care confecţionează mănuşi (1); fabricant sau negustor de mănuşi. 2. S.n. Mănuşă de protecţie (folosită la manipularea unei bucăţi de metal fierbinte). [Var.: (1) mânuşár s.m.] – Mănuşă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNUŞÁR s.m. v. mănuşar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂNUŞÁR1 ~i 1) Persoană care confecţionează mănuşi. 2) Vânzător de mănuşi. /mănuşă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂNUŞÁR2 ~e n. Mănuşă de protecţie de care se folosesc unele categorii de muncitori. /mănuşă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mănuşár (persoană) s. m., pl. mănuşári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mănuşár (obiect) s. n., pl. mănuşáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ma man manu manus manusa

Cuvinte se termină cu literele: ar sar usar nusar anusar