mărșăluire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂRŞĂLUÍ, mărşăluiesc, vb. IV. Intranz. A se deplasa în marş; a mărşui. ♦ Fam. A face un drum lung, obositor. – Marş + suf. -ălui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRŞĂLUÍRE, mărşăluiri, s.f. Acţiunea de a mărşălui. – V. mărşălui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂRŞĂLU//Í ~iésc intranz. 1) (mai ales despre militari) A merge în marş. 2) fam. (despre oameni) A merge milităreşte. 3) fam. A face un drum lung şi obositor. /marş + suf. ~ălui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mărşăluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărşăluiésc, imperf. 3 sg. mărşăluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mărşăluiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărşăluíre s. f., g.-d. art. mărşăluírii; pl. mărşăluíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂRŞĂLUÍ vb. (MIL.) a mărşui, (reg.) a marşirui, a mărşuli. (Trupele ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MĂRŞĂLUÍRE s. (MIL.) mărşuire. (~ trupelor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar mars marsa marsal

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire luire aluire