mărat
mărát (mărátă), adj. – Sărac, amărît, nenorocit. – Var. (Banat) mărac. Mr. mărat. Probabil în loc de *amărat, din amar, cf. amărît (REW 406). Der. din lat. male habitus › it. malato, fr. malade (Tiktin; Candrea) pare dubioasă, ca şi cea din gr. μέλας, cu suf. -atus (Capidan, LL, I, 285). Întîlnirea cu sl. márati „a se îngrijora” (Scriban) pare întîmplătoare. Var. se explicăprin încrucişarea cu sărac.
(Dicţionarul etimologic român)
mărát, mărátă, măráţi, măráte, adj. (înv.) sărac, nenorocit, sărman.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
mărát, mărátă, măráţi, măráte, adj. (înv.) sărac, nenorocit, sărman.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)