măreție
[Sinonime]
MĂREŢÍE s.f. 1. Faptul de a fi măreţ; ansamblu de calităţi care trezesc admiraţie şi respect; grandoare, splendoare, fast1. 2. (Înv. şi reg.) Mândrie, semeţie, trufie. – Măreţ + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂREŢÍE f. 1) Caracter măreţ; grandoare; splendoare. 2) depr. Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; fală; îngâmfare; înfumurare. /măreţ + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măreţíe s. f., art. măreţía, g.-d. art, măreţíei; pl. măreţíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂREŢÍE s. 1. v. grandoare. 2. grandoare, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 3. grandoare, maiestate, semeţie. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 4. v. fast. 5. splendoare, strălucire, (înv.) pohfală. (~ alaiului domnesc.) 6. v. glorie.
(Dicţionar de sinonime)
MĂREŢÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂREŢÍE f. 1) Caracter măreţ; grandoare; splendoare. 2) depr. Atitudine de superioritate nejustificată faţă de alţii; fală; îngâmfare; înfumurare. /măreţ + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂREŢÍE s. 1. v. grandoare. 2. grandoare, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 3. grandoare, maiestate, semeţie. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 4. v. fast. 5. splendoare, strălucire, (înv.) pohfală. (~ alaiului domnesc.) 6. v. glorie.
(Dicţionar de sinonime)
MĂREŢÍE s. v. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeţie, trufie, vanitate.
(Dicţionar de sinonime)