mărgărit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRGĂRIT2, , mărgăriţi, -te, adj. (Pop.; despre pomi) Înflorit. v. mărgări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite s.n., (2) s.m. 1. S.n. Mărgăritar (1). 2. S.m. Lăcrimioară. [Var.: (2) mărgărínt s.m.] – Din ngr. margharítis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRGĂRÍT1 ~e n. 1) Formaţie dură şi strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluşte şi folosită la confecţionarea bijuteriilor; mărgăritar; pierlă. 2) Obiect de valoare foarte mare; mărgăritar. /<ngr. margharitis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂRGĂRÍ//T2 ~ţi m. Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoţei şi cu miros foarte plăcut; mărgăritar; lăcrimioară. /<ngr. margharítis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mărgărít (mărgăríte), s.n. – 1. Perlă. – 2. Plantă (Loranthus europaeus). – Var. mărgărint. Ngr. μαργαρίτης (Candrea; Scriban), cf. bg., sb. margarit. Este cuvînt identic cu mărgăritar, s.n. (perlă, plantă; Loranthus europaeus, Convallaria maialis), mr. mărgăritar(e), din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf. alb., bg. margaritar. – Der. mărgăritărea, s.f. (iris). Mărgărită (var. margarită), s.f. (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din fr. marguerite, a fost apropiat fonetic de mărgăritar. Cf. mărgea.
(Dicţionarul etimologic român)

mărgărít / mărgărínt (plantă) s.m. (pl. – ), s.n. (pl. mărgărite / mărgărinte, mărgărituri / mărgărinturi)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

mărgărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărgărésc, imperf. 3 sg. mărgăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mărgăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

margarít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărgarít (perlă) s. n., pl. mărgăríte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărgărít (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂRGĂRÍT s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel, perlă, vaca-domnului, vâsc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar marg marga margar

Cuvinte se termină cu literele: it rit arit garit rgarit