mărgăritare dex - definiţie, sinonime, conjugare

mărgăritare

[Sinonime]
MĂRGĂRITÁR, (1, 2) mărgăritare, s.n. (3, 4) s.m. 1. S.n. Boabă rotundă şi tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici şi care se întrebuinţează ca podoabă de preţ; perlă. ♢ Loc. adj. De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare (1). ♦ Fig. Lucru fără cusur, de mare valoare. 2. S.n. Pietriş mărunt la betoane pentru faţade, mozaicuri, pentru aşternut pe alei etc. 3. S.m. (Bot.) Lăcrimioară, cerceluş. 4. S.m. Numele unei specii de vâsc care creşte numai pe stejari, cu fructe în formă de bobiţe galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritári.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRGĂRITÁR1 mărgăritare n. 1) Formaţie dură şi strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluşte şi folosită la confecţionarea bijuteriilor; perlă; mărgărit. 2) fig. Obiect de valoare foarte mare; mărgărit. /<ngr. margaritári
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mărgăritár (perlă) s. n., pl. mărgăritáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găínă-cu-mărgăritáre (bibilică) s. f., pl. găíni-cu-mărgăritáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scóică de mărgăritár s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GĂINĂ-CU-MĂRGĂRITÁRE s. v. bibilică.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRGĂRITÁR s. 1. v. perlă. 2. v. lăcrimioară. 3. v. vâsc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar marg marga margar

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare ritare