mărgică dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂRGEÁ, -ÍCĂ, mărgele, s.f. 1. Boabă (mică) de sticlă, de piatră etc., de forme şi culori diferite (înşirată pe aţă, cusută pe un veşmânt etc.), folosită ca podoabă; (la pl.) şirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberanţe ale pielii de pe capul şi gâtul curcanului. 3. (În forma mărgică) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse câte una sau două în vârful unor spiculeţe (Melica). – Din lat. margella.Mărgică: cu schimbare de suf.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRG//EÁ ~éle f. 1) mai ales la pl. Fiecare dintre boabele de piatră, sticlă, mărgean sau lemn, de diferite forme şi culori, folosite ca podoabă (în şiraguri, cusute pe îmbrăcăminte etc.). 2) la pl. Proeminenţe ale pielii pe capul şi pe gâtul curcanului. [Art. mărgeaua; G.-D. mărgelei; Var. mărgică] /<lat. margella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mărgeá (mărgéle), s.f. – Boabă de sticlă, mărgică. – Mr., megl. mărdzeauă. Lat. margĕlla (Densusianu, Hlr., 200; Puşcariu 1029; Candrea-Dens., 1029; Candrea-Dens., 1052; REW 5353; cf. Rosetti, I, 69 şi II, 68). Mai puţin probabilă der. din gr. μαργέλλιον (Cihac, II, 673) sau μάργαρον (Rohlfs, EWUG, 1330). – Der. mărgică, s.f. (bobiţă de sticlă; plantă, Melica nutans; cioplitură, şanţ pentru asamblarea lemnelor unei plute); mărgeluşe, s.f. (mărgea; plantă, Lithospermum arvense); mărgelat, adj. (împodobit cu mărgele); mărgelată, adj. (oaie cu excrescenţe cornoase pe gît); mărgelare, s.f. (îmbinare, şanţ).
(Dicţionarul etimologic român)

MĂRGÍCĂ s.f. v. mărgea.
(Alte dicţionare)

mărgeá/mărgícă s. f., art. mărgeáua/mărgíca, g.-d. art. mărgélei; pl. mărgéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărgícă (obiect) v. mărgea
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărgícă (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂRGICA CÚCULUI s. (pop.) stupitul cucului, (reg.) somnişor, (prin Munt., Olt. şi Bucov.) somn. (Învelişul larvar numit ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MĂRGEÁ s. v. clocoţel, rutişor.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRGÍCĂ s. v. siminoc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar marg margi margic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica gica rgica argica