MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafeţe etc., a contura un lucru, o suprafaţă, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. şi refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ţine sub pază, a fixa cuiva domiciliu forţat; a închide. – Din margine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRGINÍT, -Ă, mărginiţi, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă; limitat, redus, prost; (despre calităţi intelectuale, sufleteşti etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MĂRGINÍ mărginésc tranz. 1) (lucruri, suprafeţe etc.) A face să capete margini; a delimita printr-o margine. 2) A pune în anumite limite; a reduce la anumite limite; a limita; a restrânge. 3) A face să se mărginească. /Din margine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE MĂRGINÍ mă mărginésc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se învecina. 2) A-şi impune anumite limite; a se limita. /Din margine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MĂRGINÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A MĂRGINI şi A SE MĂRGINI. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă inteligenţă insuficientă; limitat; redus; mediocru. /v. a mărgini
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mărginí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărginésc, imperf. 3 sg. mărgineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mărgineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂRGINÍ vb. 1. v. delimita. 2. v. învecina. 3. a delimita, a limita, a străjui, a ţărmuri. (Stâlpii de telegraf ~ şoseaua.) 4. a încadra. (A ~ o suprafaţă din toate părţile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 6. v. limita. 7. v. reduce. 8. v. re-strânge.
(Dicţionar de sinonime)
MĂRGINÍ vb. v. defini, determina, preciza, stabili.
(Dicţionar de sinonime)
MĂRGINÍT adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. cir-cumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrâns. (Trebuinţe ~.) 5. li-mitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂRGINÍT adj. v. meschin.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mărginit ≠ deştept, erudit, inteligent, nemărginit
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRGINÍT, -Ă, mărginiţi, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă; limitat, redus, prost; (despre calităţi intelectuale, sufleteşti etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE MĂRGINÍ mă mărginésc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se învecina. 2) A-şi impune anumite limite; a se limita. /Din margine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MĂRGINÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A MĂRGINI şi A SE MĂRGINI. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă inteligenţă insuficientă; limitat; redus; mediocru. /v. a mărgini
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mărginí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărginésc, imperf. 3 sg. mărgineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mărgineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂRGINÍ vb. 1. v. delimita. 2. v. învecina. 3. a delimita, a limita, a străjui, a ţărmuri. (Stâlpii de telegraf ~ şoseaua.) 4. a încadra. (A ~ o suprafaţă din toate părţile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 6. v. limita. 7. v. reduce. 8. v. re-strânge.
(Dicţionar de sinonime)
MĂRGINÍ vb. v. defini, determina, preciza, stabili.
(Dicţionar de sinonime)
MĂRGINÍT adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. cir-cumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrâns. (Trebuinţe ~.) 5. li-mitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂRGINÍT adj. v. meschin.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mărginit ≠ deştept, erudit, inteligent, nemărginit
(Dicţionar de antonime)