MĂRGINÚŢĂ, mărginuţe, s.f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uţă.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mărginúţă s. f., g.-d. art. mărginúţei; pl. mărginúţe(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:MĂRGINÚŢĂ s. (reg.) mărgioară.(Dicţionar de sinonime)