mări dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ♢ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenţie. ♢ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafeţe) Întins2, vast. ♢ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spaţios, voluminos. Vas mare. ♢ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case ţărăneşti, destinată oaspeţilor. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre preţuri) Ridicat. ♢ Loc. adj. De mare preţ = foarte valoros, preţios, scump. ♦ (Despre colectivităţi) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării fiinţelor) Care a depăşit frageda copilărie; care a intrat în adolescenţă; care a ajuns la maturitate. ♢ Fată mare = fată la vârsta măritişului; virgină, fecioară. ♢ Expr. Să creşti mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulţumeşte pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori şi mici şi mari = toţi, toate, toată lumea; (în construcţii negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unităţi de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paştilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină şi căldură) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea dimineţii (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ♢ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreţ, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mişcare sau de deplasare) Care a depăşit viteza obişnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Intens, profund, tare. ♢ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, ruşinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, ruşine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greşeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele oraşe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulaţie, care leagă localităţi importante. ♢ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deşteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puţin, care este nesemnificativ; c) (în construcţii negativecontextului valoare afirmativă şi invers) n-aş crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamaţie) exprimă uimire, admiraţie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aş crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calităţi excepţionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieşit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ♢ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinţii mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ Expr. A se ţine mare = a fi mândru, semeţ, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-şi da importanţă; a căuta să ajungă pe cei sus-puşi. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare şi tare sau tare şi mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, şef. ♦ Superior în ceea ce priveşte calităţile morale. ♢ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste. ♢ Mare ţinută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnităţi. ♦ (Despre ospeţe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁRE2, mări, s.f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci şi sărate, de pe suprafaţa Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă ţărm; p.ext. ocean. ♢ Expr Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări şi ţări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă şansele de reuşită sunt minime. Peste (nouă) mări şi (nouă) ţări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafaţă vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulţime (nesfârşită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A creşte sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulţi. ♦ Refl. A creşte în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A creşte, a ridica (valoarea, preţul). 3. Tranz. şi refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. şi refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, consideraţia cuvenită; a stima, a preţui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. şi pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRÍ2 interj. v. măre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÁR//E1 ~i adj. 1) Care are dimensiuni ce întrec pe cele obişnuite; de proporţii considerabile. Râu ~. Sat ~. ♢ Literă ~ literă iniţială a substantivelor proprii şi a cuvintelor de la începutul unei propoziţii. A face ochi ~i a se mira; a privi uluit. În linii ~i (sau în ~) în general. Degetul ~ primul deget de la mână şi de la picior. Casa (cea) ~ odaie împodobită în care se primesc oaspeţii. 2) Care întrece cantitatea obişnuită. Recoltă ~. 3) (despre intervale de timp) Care durează mult; îndelung. Nopţi ~i. ♢ Ziua în amiaza ~ în toiul zilei. 4) Care se manifestă cu intensitate. Temperatură ~. Furtună ~. 5) (despre sunete) Care se aude tare; puternic. ♢ A vorbi (sau a striga) în gura ~ a vorbi tare, cu glas ridicat. 6) (despre fenomene ale naturii, despre calamităţi) Care se produce pe neaşteptate, cu repeziciune şi violenţă. Vânt ~. Cutremur ~. Secetă ~. 7) (despre fiinţe) Care a ajuns la vârsta maturităţii. Băiat ~. Fată ~. ♢ A se face ~ a creşte; a se dezvolta. Tată ~ bunic. Mamă ~ bunică. Socru (soacră) ~ tata (mama) mirelui. 8) Care posedă calităţi excepţionale şi se bucură de o faimă deosebită; celebru. ~ artist. 9) Care este de o importanţă sau de o valoare deosebită. Zi ~. Faptă ~. 10) Care ocupă o treaptă mai înaltă într-o ierarhie; superior. Funcţionar ~. ♢ ~ şi tare care are putere şi influenţă. A se ţine ~ a fi mândru. Mai ~ele şeful; conducătorul. Să creşti ~! urare cu care o persoană mai în vârstă mulţumeşte unui copil pentru un serviciu. Vorbe ~i cuvinte pompoase; promisiuni deşarte. Lucru ~ lucru important, valoros. ~ lucru, ~ socoteală lucru fără importanţă, care nu merită atenţie. Cu ~ ce cu greu. Săptămâna ~ săptămâna care precedă sărbătoarea Paştilor la creştini; Săptămâna Patimilor. /Probabil lat. mas, maris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÁR//E2 mări f. 1) Spaţiu întins de apă stătătoare, sărată, situată între continente sau în interiorul lor. ~ea Mediterană. ~ea Caspică. ♢ A făgădui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a făgădui (a promite, a cere) imposibilul. A încerca ~ea cu degetul a întreprinde ceva fără şanse de succes. A vântura mări şi ţări a călători foarte mult. 2) fig. Întindere mare; vastitate. O ~ de grâne. 3) Mulţime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. mării] /<lat. mare, ~is
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MĂR//Í ~ésc tranz. 1) A face să se mărească. 2) (persoane) A ridica în slăvi; a glorifica; a proslăvi; a elogia; a exalta; a cânta. /Din mare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MĂR//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai mare; a creşte sub aspect cantitativ şi/sau calitativ; a spori; a majora. 2) (despre procese, fenomene) A creşte în intensitate; a deveni mai puternic; a se amplifica; a se intensifica; a se înteţi. 3) pop. A se ţine mândru; a se fuduli; a se mândri; a se făli. /Din mare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

máre (mắri), s.f. – Întindere mare de apă sărată. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mare (Puşcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, cf. Puşcariu, Études linguistique roum., Cluj 1937 şi, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 şi VI, 238.
(Dicţionarul etimologic român)

mắre interj. – Ei, pst, stai! – Var. (Mold.) mări. Mr. more, megl. mara, istr. murié. Ngr. μῶρε (Scriban), cf. alb. morë, bg., sb. more, ven. moré. Puţin probabilă der. din lat. mās „mascul” (Philippide, II, 722); şi mai puţin încă din lat. amōrem (Şeineanu, Istoria filologiei, 345).
(Dicţionarul etimologic român)

máre adj. – 1. De vîrstă majoră. – 2. Cu dimensiuni şi proporţii însemnate. – 3. Însemnat, notabil, de categorie socială ridicată. – 4. (S.m.) Om de vază, persoană remarcabilă. – Mr. mare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mās, mărem „mascul” (Diez; Miklosich, Rum. Unters., II, 23; Puşcariu 1027; Candrea-Dens., 1048; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 169). Schimbarea de sens a fost explicată de Tiktin, printr-o încrucişare, puţin probabilă, cu magnus; şi de Bourciez 180 prin faptul că masculul e în general mai mare ca femela. Mai probabil, trebuie să se pornească de la confuzia normală între mare ca vîrstă şi mare ca dimensiune, specifică în toate idiomurile, cf. s-a făcut mare (a crescut sau s-a făcut bărbat). Fără îndoială, această der. a fost respinsă de REW 5231, cf. Philippide, II, 720. Alte explicaţii sînt şi mai puţin convingătoare: dintr-un cuvînt anterior lat., pus în legătură cu v. irlandez már (Meyer, Alb. St., IV, 83); de origine celtică (Sköld, IF, XLIII, 188); din v. germ. mari (Scriban); sau din lat. mare „mare” (Spitzer, Mitt. Wien., I, 294; G. Bonfante, Il problema dell’ aggettivo e il rom. mare, în Boll. Istituto di Linque estere, Genova, V, 3-9). Der. măreţ, adj. (superb, mîndru; maiestuos, impunător, grandios), pentru a cărui der. cf. Densusianu, GS, II, 9 (după Puşcariu 1027, dintr-un lat. *maricius, mai puţin probabil cu suf. rom. -eţ); măreţie, s.f. (maiestuozitate, splendoare; mîndrie); mări, vb. (a face mare; a augmenta, a creşte; a glorifica); mărie, s.f. (înv., mărime; Alteţă, Maiestate); mărime, s.f. (amplitudine; dimensiune; importanţă; cantitate; persoană importantă); mărire, s.f. (creştere; dezvoltare; om de vază); preamări, vb. (a înălţa, a glorifica); măros, adj. (Trans., trufaş). Comp. maimare, s.m. (căpetenie, şef), cf. Candrea-Dens., 1048 (după părerea echivocă a lui Pascu, Beiträge, 17, din ngr. μαϊμάρης „arhitect”, cf. maimar); maimărie, s.f. (demnitate, preeminenţă); mărinimos, adj. (generos), compus artificial după lat. magnanimus; mărinimie, s.f. (generozitate).
(Dicţionarul etimologic român)

baltă mare expr. (intl.) loc de unde se pot fura multe lucruri de valoare mare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ciocu’ mic şi pasul mare expr. (adol.) taci şi pleacă! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bou-de-máre (peşte) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

spúmă-de-máre s. f., art. spúma-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

áţă-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rândunícă-de-mare s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Câinele-Máre (astron.) s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urzícă-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

urs-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cárul-Máre (astron.) s. pr. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bóu-de-máre s. m., pl. bói-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

călúţ-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

castravéte-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vúlpe-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dediţél-de-máre s. m., pl. dediţéi-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

péşte-de-máre (calcan) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

îndáta-máre loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

crin-de-máre (zool.) s. m., pl. crini-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sâmbăta Máre s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vácă-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

buréte de máre s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şoárece-de-máre (peşte) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

porc-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tátă-máre s. m., art. táta-máre, g.-d. art. lui táta-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iépure-de-máre s. m. (sil. ie-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iárbă-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cuţít-de-máre (zool.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căţél-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

drác-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştiúcă-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Jóia Mare s. pr. f. sg.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cal-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aríci-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

anemónă-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ac-de-máre s. n., pl. áce-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găínă-de-máre (bibilică) s. f., pl. găíni-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

máre-logofăt s. m., art. márele-logofăt; pl. mári-logoféţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

máre s. f., g.-d. art. mării; pl. mări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

máre-spătár s. m., art. márele-spătár; pl. mári-spătári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

máre-vórnic s. m., art. márele-vórnic; pl. mári-vórnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stea-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

corb-de-máre s. m., pl. corbi-de-máre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mălái-máre s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Vínerea Máre s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nálbă máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Úrsa-Máre s. pr. f. art.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sócru-máre s. m. (sil. -cru-), art. sócrul-máre; pl. socri-mari, art. sócrii-mari
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scórpie-de-máre s. f. (sil. -pi-e)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mámă-máre s. f., art. máma-máre, g.-d. art. mámei-mári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pisícă-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trandafír-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

doámnă-máre (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

soácră-máre s. f. (sil. -cră-), art. soácra-máre, g.-d. art. soácrei-mari; pl. soácre-mari
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lup-de-máre (focă, marinar) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

léu-de-máre s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nevóie máre loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

iárbă-de-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

múscă-máre s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mări v. măre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mai-márele s. m. art., pl. mai-márii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

poála-Sfíntei-Maríi s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

máre adj. m., art. márele, pl. mari, art. márii; f. sg. máre, g.-d. art. márii, pl. mari, art. márile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

FRUCTE DE MARE s.n. pl. În gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheaţă, sub formă de cocteil sau folosite ca ingrediente în preparate specifice.
(Dicţionar gastronomic explicativ)

VULPE DE MARE s.f. (Iht.) În general, peşte cartilaginos din ordinul rechinilor batoizi (plaţi), fam. rajidae (batoizi propriu-zişi), cu corp romboidal şi înotătoare dezvoltate ca nişte aripi imense, prezent în lungul tuturor ţărmurilor europene. Există nenumărate specii, precum cea din Marea Nordului (Raja batis) de 1 m lungime şi 30 kg greutate, unele fiind uriaşe, precum vatosul (Raja clavata) ce poate ajunge la 3-4 m lungime şi 2-3 m lăţime şi o greutate de 200 kg. De la anumite specii de rajidae se consumă înotătoarele pectorale (comercializate ca aripi de vulpe), considerate delicatese, fiind asemănătoare la gust cu carnea de crab.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
SPUMĂ-DE-MÁRE s. v. magnezit.
(Dicţionar de sinonime)

RÂNDUNICĂ-DE-MÁRE s. v. chirighiţă, pescăruş, râbar.
(Dicţionar de sinonime)

ŢIPAR-DE-MÁRE s. v. ştiucă-de-mare, zărgan.
(Dicţionar de sinonime)

ŢARCĂ-DE-MÁRE s. v. scoicar.
(Dicţionar de sinonime)

VACĂ-DE-MÁRE s. v. morsă.
(Dicţionar de sinonime)

FUNDAC-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cu-fundar.
(Dicţionar de sinonime)

ERODIU MÁRE s. v. egretă, stârc alb.
(Dicţionar de sinonime)

DIPLĂ MÁRE s. v. contrabas.
(Dicţionar de sinonime)

LĂSTUN-MÁRE s. v. drepnea.
(Dicţionar de sinonime)

CORB-DE-MÁRE s. v. cormoran.
(Dicţionar de sinonime)

CORCODEL-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cufundar.
(Dicţionar de sinonime)

ROMANIŢĂ-MÁRE s. v. crizantemă, dumitriţă, margaretă, tufănică.
(Dicţionar de sinonime)

GROZAMĂ-MÁRE s. v. lemnul-bobului, salcâm galben.
(Dicţionar de sinonime)

CARAS-DE-MÁRE s. v. sparos.
(Dicţionar de sinonime)

FATA-MÁRE s. v. lebăda.
(Dicţionar de sinonime)

VIŢEL-DE-MÁRE s. v. focă, morsă.
(Dicţionar de sinonime)

COARNE-DE-MÁRE s. pl. v. roşcovă.
(Dicţionar de sinonime)

ŞOARECE-DE-MÁRE s. v. limbă-de-mare.
(Dicţionar de sinonime)

CAL-DE-MÁRE s. v. morsă.
(Dicţionar de sinonime)

GUVID MÁRE s. v. strunghil.
(Dicţionar de sinonime)

CĂŢEL-DE-MÁRE s. v. corosbină.
(Dicţionar de sinonime)

CULIC-DE-MÁRE s. v. scoicar.
(Dicţionar de sinonime)

ARICI-DE-MÁRE s. (ZOOL.: Echinoidea) echinidă.
(Dicţionar de sinonime)

ANEMONĂ-DE-MÁRE s. v. actinie.
(Dicţionar de sinonime)

CALCE-MÁRE s. v. rostopască.
(Dicţionar de sinonime)

MARE PROPRIETÁR s. latifundiar, moşier, (Ban. şi prin Transilv.) spahie.
(Dicţionar de sinonime)

MÁRE adj. 1. v. întins. 2. amplu, întins, larg. (Ştirea ocupa un spaţiu ~ în ziar.) 3. v. dezvoltat. 4. v. spaţios. 5. v. voluminos. 6. v. gros. 7. v. măşcat. 8. v. înalt. 9. v. lung. 10. v. majuscul. 11. v. adânc. 12. v. crescut. 13. v. lat. 14. v. holbat. 15. v. numeros. 16. v. apreciabil. 17. v. bogat. 18. v. ridicat. 19. v. exorbitant. 20. v. matur. 21. v. puternic. 22. v. intens. 23. v. violent. 24. v. important. 25. important, însemnat. (O zi ~ din viaţa lui.) 26. v. deosebit. 27. v. evident. 28. v. celebru. 29. v. ales. 30. (înv.) vel. (~ spătar.) 31. (înv.) velit. (Boier ~.) 32. adânc, intens, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoţie ~.) 33. v. acut. 34. bogat, întins, vast. (Are o experienţă ~.) 35. v. fastuos.
(Dicţionar de sinonime)

MÁRE s. 1. (GEOGR.) (înv.) genune, noian. (S-a scufundat în ~.) 2. (GEOGR.) apă. (Până în Grecia a călătorit pe ~.) 3. (JUR.) mare deschisă = mare liberă; mare internă v. mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă v. mare deschisă. 4. (GEOL.) mare de pietre = câmp de pietre.
(Dicţionar de sinonime)

MÁRE s. v. apă, duium, grămadă, mulţime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
(Dicţionar de sinonime)

ANASON-MÁRE s. v. molură.
(Dicţionar de sinonime)

GĂINĂ-DE-MÁRE s. v. bibilică.
(Dicţionar de sinonime)

TRIFOI-MÁRE s. v. sulfină.
(Dicţionar de sinonime)

TÂLHAR DE MÁRE s. v. corsar, pirat.
(Dicţionar de sinonime)

MUSCĂ-MÁRE s. v. împărăteasă, mamă, matcă, regină.
(Dicţionar de sinonime)

RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă.
(Dicţionar de sinonime)

GAROFIŢĂ DE MÁRE s. v. sică.
(Dicţionar de sinonime)

PORUMBEL-DE-MÁRE s. v. martin, pescar râzător, pescăruş.
(Dicţionar de sinonime)

ULIU-MÁRE s. v. şorecar.
(Dicţionar de sinonime)

CARABAŞ-DE-MÁRE s. v. martin-mare, pescar-de-mare, pescar-mare.
(Dicţionar de sinonime)

FAPTUL-MÁRE s. v. ştevie.
(Dicţionar de sinonime)

NUCĂ DE MÁRE s. v. nucşoară.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-MÁRE s. v. grant, pătlagină, spilcuţă.
(Dicţionar de sinonime)

STURZ MÁRE s. v. cocoşar.
(Dicţionar de sinonime)

TRANDAFIR-DE-MÁRE s. v. actinie, anemonă-de-mare, dediţel-de-mare.
(Dicţionar de sinonime)

SCOICĂ DE MÁRE s. v. stridie.
(Dicţionar de sinonime)

HOŢ DE MÁRE s. v. corsar, pirat.
(Dicţionar de sinonime)

LEU-DE-MÁRE s. (ZOOL.; Otaria byronia) otarie.
(Dicţionar de sinonime)

DOAMNĂ-MÁRE s. v. beladonă, mătrăgună.
(Dicţionar de sinonime)

CEAPUR MÁRE s. v. egretă, stârc alb.
(Dicţionar de sinonime)

NĂVALNICUL-ĂL-MÁRE s. v. sânziene-de-grădină.
(Dicţionar de sinonime)

CALORIE MÁRE s. v. kilocalorie.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRÍ vb. 1. v. creşte. 2. v. extinde. 3. a (se) extinde, a (se) întinde, a (se) lărgi, a (se) lăţi. (Şi-a ~ stăpânirea peste ...) 4. v. dilata. 5. v. holba. 6. a creşte, a se ridica, a se umfla. (Apele s-au ~ în matca lor.) 7. a multiplica, a spori, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 8. v. înmulţi. 9. a creşte, a spori, (livr.) a (se) augmenta. (Au ~ fondul de rulment.) 10. a rotunji, a spori. (Şi-a ~ averea.) 11. a creşte, a se înmulţi, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a prisosi, a se mulţi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanţilor.) 12. v. majora. 13. v. amplifica. 14. a creşte, a se ridica, a se sui, a se urca. (I s-a ~ temperatura.) 15. v. lungi. 16. v. intensifica. 17. a creşte, a (se) ridica, a spori. (S-a ~ nivelul de trai.) 18. v. adânci. 19. v. glorifica. 20. v. preamări.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeţi.
(Dicţionar de sinonime)

URSA-MÁRE s. v. carul-mare.
(Dicţionar de sinonime)

MÁRE adj. v. friguros, geros, rece.
(Dicţionar de sinonime)

BOALĂ-MÁRE s. v. febră tifoidă, tifos.
(Dicţionar de sinonime)

MARELE-NÉGRU s. (ZOOL.) cornwall. (~ este o specie de porci.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Mare ≠ mic, mărunt
(Dicţionar de antonime)

A (se) mări ≠ a (se) micşora, a (se) reduce
(Dicţionar de antonime)

A mări ≠ a (se) împuţina, a denigra, a diminua
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari