măritată

MĂRITÁT¹ s.n. Faptul de a (se) mărita; măritiş, măritare, mărit². ♢ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRITÁT², -Ă, măritaţi, -te, adj. (Despre femei) Căsătorită. ♦ (Reg.; despre bărbaţi) Care se stabileşte prin căsătorie în casa soţiei. – V. mărita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

măritát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂRITÁT s. v. măritiş.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRITÁTĂ adj. căsătorită. (Femeie ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Măritată ≠ necăsătorită, nemăritată
(Dicţionar de antonime)