mărmurire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. şi pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRMURÍRE, mărmuriri, s.f. (Înv.) Acţiunea de a mărmuri şi rezultatul ei. – V. mărmuri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mărmurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mărmureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărmuríre s. f., g.-d. art. mărmurírii; pl. mărmuríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂRMURÍ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înţepeni, paraliza, petrifica.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRMURÍRE s. v. împietrire, încremenire, înlemnire, înmărmurire, înţepenire, petrificare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar marm marmu marmur

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire urire murire