mărmurit

MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. şi pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRMURÍT, -Ă, mărmuriţi, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură; sculptat. 2. (Fig.) Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemişcat. – V. mărmuri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mărmurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mărmureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂRMURÍ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înţepeni, paraliza, petrifica.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRMURÍT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclin-tit, nemişcat, ţeapăn, ţintuit.
(Dicţionar de sinonime)