mărturie dex - definiţie, sinonime, conjugare

mărturie

[Sinonime]
MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-şi susţine părerile. ♦ Spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în fapta unui martor de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie. ♢ Expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de faţă, a fi martor. ♦ (Înv.) Mărturisire a credinţei. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (Reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraş pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRTURÍ//E ~i f. 1) Declaraţie a unui martor în faţa organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a susţine părerile cuiva; depoziţie; mărturisire. 2) Fapt care serveşte la confirmarea unui adevăr; dovadă; probă. /martur pop. + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mărturíe s.f., art. mărturía, g.-d. art. mărturíei; pl. mărturíi, art. mărturíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CORTUL MĂRTURÍEI s. v. tabernacul.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRTURÍE s. 1. v. depoziţie. 2. v. probă. 3. v. adeverinţă. 4. v. dovadă. 5. atestare, dovadă, probă. (Iată o ~ elocventă pentru cele arătate.)
(Dicţionar de sinonime)

MĂRTURÍE s. v. cunoştinţă, informaţie, învăţătură, martir, martiraj, martiriu, martor, mucenic, mucenicie, normă, precept, principiu, regulă, supliciu, ştire, veste.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar mart martu martur

Cuvinte se termină cu literele: ie rie urie turie rturie