mărturisire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. Tranz. A declara, a relata, a spune, a susţine. ♦ Spec. A face o depoziţie în faţa unei instanţe. ♦ (Înv.) A propovădui, a predica o credinţă, o învăţătură morală. 2. Intranz., Tranz. A dovedi, a adeveri, a proba. 3. Tranz. A recunoaşte (ca adevărat); a admite, a accepta. 4. Tranz. A spune deschis, a da pe faţă, a arăta fără ocol. 5. Tranz. şi refl. A (se) destăinui. ♦ Refl. A se spovedi. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A primi spovedania cuiva; a spovedi. – Din sl. marturisati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s.f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susţinere. ♦ Spec. Depoziţie făcută de o persoană în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârşită. 2. Destăinuire, confidenţă. 3. Spovedanie. – V. mărturisi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂRTURIS//Í ~ésc tranz. 1) (lucruri ştiute sau bănuite, întâmplate etc.) A face cunoscut; a da pe faţă; a declara. 2) pop. A admite ca real; a considera ca veritabil; a recunoaşte. 3) A adeveri prin fapte reale; a proba; a dovedi; a demonstra. /<sl. marturisati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MĂRTURIS//Í mă ~ésc intranz. 1) rel. (despre creştini) A-şi recunoaşte (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor; a se spovedi. 2) A încredinţa (cuiva) o taină; a face confidenţe; a se destăinui; a se spovedi; a se confesa. /<sl. marturisati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂRTURISÍR//E ~i f. 1) v. A MĂRTURISI şi A SE MĂRTURISI. 2) Declaraţie a unui martor în faţa organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a susţine părerile cuiva; depoziţie; mărturie. 3) Comunicare a unui gând ascuns; confidenţă; destăinuire. 4) Ritual creştin constând în recunoaşterea păcatelor spre a obţine iertarea lor; spovedanie. /v. a mărturisi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mărturisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărturisésc, imperf. 3 sg. mărturiseá, conj. prez. 3 sg. şi pl. mărturiseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mărturisíre s. f., g.-d. art. mărturisírii; pl. mărturisíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂRTURISÍ vb. 1. v. afirma. 2. a declara, a recunoaşte. (Şi-a ~ crima.) 3. v. destăinui. 4. v. spovedi. 5. (BIS.) a (se) spovedi, (înv. şi reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 6. v. confirma. 7. a accepta, a admite, a recunoaşte. (Până la urmă a ~ că aşa este.)
(Dicţionar de sinonime)

MĂRTURISÍ vb. v. predica, propaga, propovădui, răspândi.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRTURISÍRE s. 1. v. afirmaţie. 2. v. depoziţie. 3. v. recunoaştere. 4. v. destăinuire. 5. v. declara-ţie. 6. v. destăinuire. 7. v. spovedanie.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRTURISÍRE s. v. predicare, propagare, propovăduire, răspândire.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A mărturisi ≠ a ascunde, a tăinui, a tăcea, a tăgădui
(Dicţionar de antonime)

Mărturisiretăcere
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mar mart martu martur

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire isire risire