măsură dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂSÚRĂ, măsuri, s.f. I. 1. Valoare a unei mărimi, determinată prin raportarea la o unitate dată; măsurare, determinare. ♢ Loc. adj. şi adv. După (sau pe) măsură = despre îmbăcăminte sau încălţăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite. De (sau pe) o măsură = deopotrivă, la fel, egal. ♢ Loc. adv. În mare (sau în largă) măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult. În mică măsură = într-o proporţie neînsemnată. În egală măsură = la fel, în mod egal. ♢ Loc. prep. După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporţional cu... ♢ Loc. conj. Pe măsură ce = cu cât. În măsura în care... = numai atât cât... ♢ Loc. vb. A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecţionării unor haine, ghete etc. 2. Unitate convenţională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităţilor, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convenţională. Instrument (sau aparat) de măsură = instrument (sau aparat) cu care se măsoară. ♢ Loc. adv. Cu aceeaşi măsură = în acelaşi fel. ♦ Conţinutul unui astfel de instrument. 3. Cantitate determinată, întindere limitată. 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării şi grupării duratei sunetelor muzicale şi care se notează printr-o fracţie plasată la începutul primului portativ. ♢ Bară de măsură = fiecare dintre liniuţele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unităţi metrice egale. ♢ Expr. A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mişcări egale şi regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură. 5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate şi neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi şi scurte, care determină ritmul unui vers. 6. (Fil.) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate şi calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calităţii lui. II. Fig. 1. (Mai ales la pl.) Dispoziţie, procedeu, mijloc întrebuinţat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere. ♢ Măsură de siguranţă = mijloc de prevenţie specială, prevăzut de legea penală şi folosit faţă de infractorii care prezintă pericol. ♢ Expr. A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acţiune în vederea realizării unui anumit scop. 2. Capacitate; valoare, putere, grad. ♢ Expr. A fi în măsură (să...) = a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva). A-şi da măsura = a-şi manifesta talentul, priceperea în realizări concrete; arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva. 3. Limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderaţie, cumpătare, înfrânare. ♢ Loc. adv. Fără (de) măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv. Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit. ♢ Expr. În măsura posibilului = atât cât va fi posibil. – Lat mensura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂSURÁ, măsór, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ♢ Expr. (Glumeţ) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea. ♢ Expr. (Reg.) A-i măsura cuiva vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbeşte nedesluşit. 3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spaţiu, o distanţă. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanţă, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atenţie; a privi dispreţuitor sau ameninţător. II. Fig. 1. Tranz. A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc. 2. Refl. şi tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forţei fizice, intelectuale etc. ♢ Expr. (Tranz.) A-şi măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă. – Lat. mensurare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂSÚR//Ă ~i f. 1) Valoare a unei mărimi determinată prin raportare la o unitate dată. ♢ În mare ~ în mare (sau bună) parte. De o ~ la fel; deopotrivă. Pe (sau după) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, întocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cât. 2) Valoare, proporţie firească a lucrurilor; limită până la care se poate concepe sau admite ceva; mărime normală, rezonabilă. ♢ Cu ~ atât cât trebuie; cu socoteală. Peste ~ mai mult decât trebuie; exagerat. A întrece ~a a depăşi limita permisă. 3) Unitate convenţională pentru măsurare. ♢ Cu aceeaşi ~ la fel, în acelaşi mod. 4) Cantitatea şi natura unităţilor ritmice din textul unui vers; structura metrică a versului. 5) Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării şi grupării duratei sunetelor într-o piesă muzicală. 6) Acţiune (mijloc, procedeu) la care se recurge în vederea realizării unui anumit scop. ♢ A lua ~i a dispune, a hotărî cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. măsurii] /<lat. mensura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MĂSURÁ măsór 1. tranz. 1) (valori, mărimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de măsură etalon de aceeaşi speţă. ~ cu metrul. ♢ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a măsura cu aproximaţie, fără a folosi instrumente sau aparate de măsură; b) a privi (pe cineva) din cap până-n picioare; a examina cu atenţie. 2) (spaţii, distanţe etc.) A străbate (pe jos) de la un capăt la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza în mod echilibrat; a cumpăni. 2. intranz. A avea drept măsură. /<lat. mensurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MĂSURÁ mă măsór intranz. (despre persoane) A se compara (unul cu altul) printr-o probă (intelectuală, de forţă fizică etc.). /<lat. mensurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măsúră (măsúri), s.f. – 1. Determinare. – 2. Tact, cadenţă. – 3. Cumpătare, prudenţă. – 4. Prevedere, pregătire. – Mr. misură, megl. misur. Lat. mensura (Puşcariu 1047; Candrea-Dens., 1068; REW 5502), cf. it. misura, fr. mesure, sp. mesura. Mr. are şi dubletul misură, din it. – Der. măsura, vb. (a determina; a merge; a calcula, a examina; a se lua la bătaie; refl., a se modera, a se înfrîna; a se compara, a intra în concurenţă), cf. mr. misur, misurare (după Candrea-Dens., Tiktin şi REW 5503, direct din lat. mensurare); măsurătoare, s.f. (măsură); măsurător, s.m. (cel care măsoară ceva); măsurătură, s.f. (măsurare); măsuriş, s.n. (Trans., măsurarea laptelui la stînă).
(Dicţionarul etimologic român)

măsúră s. f., g.-d. art. măsúrii; pl. măsúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măsurá vb., ind. prez. 1 sg. măsór, 3 sg. şi pl. măsoáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferinţă, perimetru.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSÚRĂ s. 1. v. măsurare. 2. v. dimensiune. 3. v. număr. 4. mărime, talie. (O fustă de ~ potrivită.) 5. v. cadenţă. 6. v. margine. 7. v. chibzuială.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSÚRĂ s. v. baniţă, cotă, dublu-decalitru, măsurare, măsurat, măsurătoare, nivel, recrutare, reticenţă, reţinere, rezervă.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSURÁ vb. 1. v. calcula. 2. v. evalua. 3. v. examina. 4. v. parcurge. 5. v. întrece. 6. v. lupta. 7. v. compara.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSURÁ vb. v. chibzui, cântări.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mas masu masur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura sura asura