măsurătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂSURĂTOÁRE, măsurători, s.f. Măsurare, determinare. – Măsurat1 + suf. -oare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care măsoară; cu care se măsoară. 2. S.m. şi f. Persoană care măsoară ceva; spec. lucrător care efectuează operaţii de măsurare. ♢ (Pop.) Măsurător de pământ = inginer hotarnic. 3. S.n. şi f. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Măsura + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂSURĂT//OÁRE ~óri f. Determinare a unei mărimi sau valori; măsurare. /măsurat + suf. ~oare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂSURĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care măsoară; care serveşte la măsurat. /a măsura + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂSURĂT//ÓR2 ~oáre n. Instrument pentru măsurat sau pentru verificarea măsurării. /a măsura + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂSURĂT//ÓR3 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care efectuează operaţii de măsurare. /a măsura + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măsurătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. măsurătoárei; pl. măsurătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măsurătoáre (acţiune, instrument) s. f., g.-d. art. măsurătórii; pl. măsurătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măsurătór adj. m., pl. măsurătóri; f. sg. şi pl. măsurătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măsurătór (persoană) s. m., pl. măsurătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măsurătór (instrument) s. n., pl. măsurătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂSURĂTOÁRE s. v. măsurare.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSURĂTÓR s. v. repede.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mas masu masur masura

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare