măsurat dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂSURÁ, măsór, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau cu aparate de măsură, etaloane etc., valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ♢ Expr. (Glumeţ) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea. ♢ Expr. (Reg.) A-i măsura cuiva vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbeşte nedesluşit. 3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spaţiu, o distanţă. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanţă, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atenţie; a privi dispreţuitor sau ameninţător. II. Fig. 1. Tranz. A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc. 2. Refl. şi tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forţei fizice, intelectuale etc. ♢ Expr. (Tranz.) A-şi măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă. – Lat. mensurare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂSURÁT1 s.n. Măsurare. – V. măsura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂSURÁT2, -Ă, măsuraţi, -te, adj. 1. (Despre corpuri, fenomene, dimensiuni) Determinat, evaluat. 2. Limitat, mărginit. 3. Fig. Moderat, cumpătat, cu măsură. ♦ (Despre paşi, mers etc.) Domol, tacticos. – V. măsura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂSURÁ măsór 1. tranz. 1) (valori, mărimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de măsură etalon de aceeaşi speţă. ~ cu metrul. ♢ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a măsura cu aproximaţie, fără a folosi instrumente sau aparate de măsură; b) a privi (pe cineva) din cap până-n picioare; a examina cu atenţie. 2) (spaţii, distanţe etc.) A străbate (pe jos) de la un capăt la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza în mod echilibrat; a cumpăni. 2. intranz. A avea drept măsură. /<lat. mensurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MĂSURÁ mă măsór intranz. (despre persoane) A se compara (unul cu altul) printr-o probă (intelectuală, de forţă fizică etc.). /<lat. mensurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂSURÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A MĂSURA. 2) Care are dimensiuni sau valori limitate; mărginit. 3) (despre persoane) Care vădeşte modestie şi echilibru în purtare; care nu admite excese; cumpătat. 4) (despre acţiuni) Care nu întrece măsura; cumpătat. /v. a măsura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măsurá vb., ind. prez. 1 sg. măsór, 3 sg. şi pl. măsoáră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măsurát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂSURÁ vb. 1. v. calcula. 2. v. evalua. 3. v. examina. 4. v. parcurge. 5. v. întrece. 6. v. lupta. 7. v. compara.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSURÁ vb. v. chibzui, cântări.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferinţă, perimetru.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSURÁT adj. 1. v. limitat. 2. v. calculat. 3. v. domol. 4. cumpănit, tacticos. (Cu gesturi ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MĂSURÁT adj. v. reţinut, rezervat.
(Dicţionar de sinonime)

MĂSURÁT s. v. măsurare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mas masu masur masura

Cuvinte se termină cu literele: at rat urat surat asurat