mătălnicí, mătălnicésc, vb. IV (reg.) 1. a se alinta, a se linguşi. 2. a lucra, a merge alene.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
mătálnic, mătálnică, adj. (reg.) nebun, ţicnit, extravagant.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
mătálnic, mătálnică, adj. (reg.) nebun, ţicnit, extravagant.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)