MĂTÁSE, (1) mătăsuri, s.f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice şi având proprietăţi asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Ţesătură fină, cu desime mare şi greutate mică, executată din astfel de fibre; (la pl.) varietăţi de ţesături din aceste fibre. ♢ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ♢ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuţie, în belşug; răsfăţat, cocoloşit. ♦ Aţă de mătase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subţiri, cafenii-gălbui, care învelesc ştiuletele porumbului şi care ies din pănuşi în formă de smoc. 3. Compuse: (Bot.) mătasea-broaştei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafaţa apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreaţă-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂT//ÁSE ~ăsuri f. 1) Fibră naturală obţinută prin depănarea gogoşilor de viermi de mătase; borangic. 2) Ţesătură din asemenea fibre; borangic. 3) Fibră textilă artificială care imită firul de borangic. 4) Ţesătură din asemenea fibre. 5) la pl. Varietăţi ale acestei ţesături. 6) (cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte confecţionate din asemenea ţesătură. ♢ Crescut în ~ crescut în avuţie; răsfăţat. 7) Totalitate a firelor subţiri, cafenii-gălbui, care învelesc ştiuletele porumbului şi ies din pănuşi în formă de smoc. ♢ ~asea-broaştei sau ~-de-apă specie de alge verzi plutitoare pe suprafaţa apelor stătătoare; mătreaţă. [G.-D. mătăsii] /<lat. metaxa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mătáse (-tắsuri), s.f. – 1. Ţesătură fină. – 2. Smoc la ştiulete de porumb. – Var. (Mold.) matase. Mr. mătase, megl. mătăşi. Lat. metaxa, mataxa, din gr. μέταξα (Diez, I, 268; Roesler 573; Tiktin; REW 5403), cf. it. matassa, prov. madaisa, sp. madeja, port. madeixa, cu semantism divergent; şi, de asemeni, ngr. μετάξι, alb. mëthafsë (Philippide, II, 647). Pl. este colectiv. – Der. mătăsar, s.m. (lucrător sau vînzător de mătase; pasăre, Ampelis garrulus); mătăsărie, s.f. (fabrică, magazin de mătăsuri); mătăsică, s.f. (ţesătură de mătase amestecată cu altă fibră); mătăsos, adj. (ca mătasea). – Din rom. provine mag. matász (Edelspacher 18).
(Dicţionarul etimologic român)
mătásea-brádului (bot.) s. f., g.-d. art. mătăsii-brádului
(Dicţionar ortografic al limbii române)
flúture de mătáse s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mătáse s. f., art. mătásea, g.-d. mătăsi, art. mătăsii; pl. mătăsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mătásea-broáştei (bot.) s. f., g.-d. art. mătăsii-broáştei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gogoáşă de mătáse s. f. + prep. + s. f., pl. gogóşi de mătáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mătăsí, mătăsésc, vb. IV (reg.) 1. a coase, a broda cu mătase. 2. a da porumbului mătasea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
GÂNDAC DE MĂTÁSE s. v. fluture de mătase, vierme de mătase.
(Dicţionar de sinonime)
MĂTÁSE s. (BOT.) 1. (pop.) mustaţă, (Transilv. şi Ban.) păr. (ă porumbului.) 2. mătasea-broaştei (Cladophora, Spirogyra etc.) = (reg.) mătreaţă, aţa-apei, lâna-broaştei, mătase-de-apă, râia-broaştei, râie-broştească, râie-de-apă, straiul-broaştei, (Bucov.) jabrina-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)
MĂTASE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-MĂTÁSE s. v. mătăsar.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂT//ÁSE ~ăsuri f. 1) Fibră naturală obţinută prin depănarea gogoşilor de viermi de mătase; borangic. 2) Ţesătură din asemenea fibre; borangic. 3) Fibră textilă artificială care imită firul de borangic. 4) Ţesătură din asemenea fibre. 5) la pl. Varietăţi ale acestei ţesături. 6) (cu sens colectiv) Cantitate mare de obiecte confecţionate din asemenea ţesătură. ♢ Crescut în ~ crescut în avuţie; răsfăţat. 7) Totalitate a firelor subţiri, cafenii-gălbui, care învelesc ştiuletele porumbului şi ies din pănuşi în formă de smoc. ♢ ~asea-broaştei sau ~-de-apă specie de alge verzi plutitoare pe suprafaţa apelor stătătoare; mătreaţă. [G.-D. mătăsii] /<lat. metaxa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
mătásea-brádului (bot.) s. f., g.-d. art. mătăsii-brádului
(Dicţionar ortografic al limbii române)
flúture de mătáse s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mătáse s. f., art. mătásea, g.-d. mătăsi, art. mătăsii; pl. mătăsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mătásea-broáştei (bot.) s. f., g.-d. art. mătăsii-broáştei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
gogoáşă de mătáse s. f. + prep. + s. f., pl. gogóşi de mătáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mătăsí, mătăsésc, vb. IV (reg.) 1. a coase, a broda cu mătase. 2. a da porumbului mătasea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
GÂNDAC DE MĂTÁSE s. v. fluture de mătase, vierme de mătase.
(Dicţionar de sinonime)
MĂTÁSE s. (BOT.) 1. (pop.) mustaţă, (Transilv. şi Ban.) păr. (ă porumbului.) 2. mătasea-broaştei (Cladophora, Spirogyra etc.) = (reg.) mătreaţă, aţa-apei, lâna-broaştei, mătase-de-apă, râia-broaştei, râie-broştească, râie-de-apă, straiul-broaştei, (Bucov.) jabrina-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)
MĂTASE-DE-ÁPĂ s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)
PASĂRE-DE-MĂTÁSE s. v. mătăsar.
(Dicţionar de sinonime)