mătreață dex - definiţie, sinonime, conjugare

mătreață

[Sinonime]
MĂTREÁŢĂ s.f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaştei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roşie, ramificată şi cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreaţă-de-arbori sau mătreaţa-brazilor = un fel de lichen care creşte mai ales, zpânzurând ca nişte firişoare alburii; mătasea-bradului (Usnea barbata). – Et.nec. Cf. lat. *m a t r i c i a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂTREÁŢ//Ă f. 1) Materie organică constând din părticele albicioase de epidermă, desprinse de pe pielea capului. 2) Specie de alge plutitoare de pe suprafaţa apelor stătătoare; mătasea-broaştei. 3) Plantă erbacee cu tulpină roşie, ramificată şi cu flori roz. ♢ ~a-bradului sau ~-de-arbori specie de licheni dăunători, care se dezvoltă pe ramurile coniferelor. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mătreáţă (-éţe), s.f. – 1. Epidermă descuamată de pe pielea capului. – 2. Lintiţă (Peplis portula). – 3. Plantă acvatică. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. mătriţă, s.f. (Trans., plantă, Zannichellia palustris). Megl. mătriţă. Origine necunoscută. Nici una dintre der. propuse nu este convingătoare. A fost considerat drept der. al lui mătură cu suf. -eaţă şi cu sensul de „ceea ce se scoate, se separă la curăţat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu mătrice, nu este clară semantic. Nu sînt posibile următoarele ipoteze (legat cu it. materasso ‹ arab. matrah, cf. sp. almadraque, după Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trămeaţă după Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu, Elementele, 479). E cuvînt de uz comun (ALR, I, 11).
(Dicţionarul etimologic român)

mătreáţă-de-árbori (bot.) s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréţii-de-árbori
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mătreáţa-brázilor (bot.) s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréţii-brázilor
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mătreáţă s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂTREAŢA-BRÁDULUI s. v. mătreaţă-de-arbori.
(Dicţionar de sinonime)

MĂTREAŢĂ-DE-ÁRBORI s. v. pletele-muierii.
(Dicţionar de sinonime)

MĂTREÁŢĂ s. 1. (MED.) pitiriazis, (reg.) tărâţar, tărâţă. 2. (BOT.) mătreaţă-de-arbori (Usnea) = (reg.) mătreaţa-bradului, pletele-muierii.
(Dicţionar de sinonime)

MĂTREÁŢĂ s. v. mătasea-broaştei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mat matr matre matrea

Cuvinte se termină cu literele: ta ata eata reata treata