mătușă dex - definiţie, sinonime, conjugare

mătușă

[Sinonime]
MĂTÚŞĂ, mătuşi, s.f. 1. Sora tatălui sau a mamei unei persoane; (mai rar) verişoara unuia dintre părinţi sau soţia unchiului; tanti, ţaţă, tuşă2. 2. (Pop.) Termen de respect cu care se adresează cineva unei femei în vârstă sau folosit când vorbeşte despre ea; lele; p.gener. femeie în vârstă; babă. – Lat. amita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂTÚŞ//Ă ~i f. 1) Soră (sau verişoară) a unuia dintre părinţi, luată în raport cu copiii acestora. 2) pop. (folosit şi ca termen de adresare) Femeie în vârstă. [G.-D. mătuşii] /<lat. amita + suf. ~uşa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mătúşă (-e), s.f. – 1. Tanti,ţaţă, tuşă. – 2. Adresare populară respectuoasă faţă de o femeie. – Var. (fam.) tuşe. Lat. mĭta în loc de amĭta „mătuşă” (Puşcariu 1054; Candrea-Dens., 1075; REW 424), cu suf. -uşe, ca auş, cf. comel. amdä, engad. amda, ticinezul anda, v. fr. ante, alb. emtë (Meyer 92; Philippide, II, 631). Pentru forma redusă mita, cf. Castro 160. Der. din sl. mati „mamă”, prin mijlocirea rus. mátuška „mămică” (Cihac, II, 182; Scriban) este dificilă fonetic. E cuvînt de uz general (ALR, I, 167). Rut. matuša, pe care Pascu, Beiträge, 8, îl consideră greşit ca etimon al rom., provine din acesta (Candrea, Elemente, 408). – Der. mătuşo(n)iu, s.m. (Banat, unchi).
(Dicţionarul etimologic român)

mătúşă s. f., art. mătúşa, g.-d. art. mătúşii; pl. mătúşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂTÚŞĂ s. 1. tanti, (pop. şi fam.) tuşă, (pop.) ţaţă, (reg.) baba, tătăişă, (Olt.) muică, (Ban.) teică, (prin Ban. şi Transilv.) tetă, (Ban.) uină, (înv.) lele. (~ Stana, sora mamei.) 2. v. lele.
(Dicţionar de sinonime)

MĂTÚŞĂ s. v. bunică, mamă-mare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mat matu matus

Cuvinte se termină cu literele: sa usa tusa atusa