măturătură

MĂTURĂTÚRĂ, măturături, s.f. 1. Măturare. 2. (Concr.) Gunoi adunat cu mătura. – Mătura + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂTURĂTÚR//Ă ~i f. 1) v. A MĂTURA. 2) Gunoi adunat cu mătura (de pe o suprafaţă). /a mătura + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măturătúră s. f., g.-d. art. măturătúrii; pl. măturătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂTURĂTÚRĂ s. v. măturat.
(Dicţionar de sinonime)