măturar

MĂTURÁR, măturari, s.m. Persoană care face sau vinde mături (1). – Mătură + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂTURÁR ~i m. 1) Persoană care face mături. 2) Vânzător de mături. /mătură + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

măturár s. m., pl. măturári
(Dicţionar ortografic al limbii române)