măturat dex - definiţie, sinonime, conjugare
MĂTURÁ, mắtur, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A curăţa o suprafaţă de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ Tranz. A atinge în trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafaţă, îndepărtând totul din cale. 3. Tranz. Fig. A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂTURÁT s.n. Măturare. – V. mătura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATURÁ, maturez, vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.) A (se) maturiza. – Din it. maturare, germ. maturieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂTURÁ mătur tranz. 1) (case, străzi, drumuri etc.) A face să fie curat (strângând gunoiul cu mătura). 2) fig. (persoane) A da afară dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fugări. 3) (obiecte) A înlătura complet de pe o suprafaţă. /Din mătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MATURÁ vb. I. tr., refl. A (se) maturiza. [< it. maturare, cf. germ. maturieren].
(Dicţionar de neologisme)

MATURÁ vb. tr., refl. a (se) maturiza. (< it. maturare, germ. maturieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

măturá vb., ind. prez. 1 sg. mătur, 3 sg. şi pl. mătură
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pelín de mături s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măturát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

maturá vb., ind. prez. 1 sg. maturéz, 3 sg. şi pl. matureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂTURÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta.
(Dicţionar de sinonime)

MĂTURÁT s. măturare, măturătură. (~ul şcolii.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Măturatnemăturat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mat matu matur matura

Cuvinte se termină cu literele: at rat urat turat aturat