măturică

MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s.f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă şi păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată şi cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. şi: măturici] – Mătură + suf. -ea, -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂTUR//EÁ ~éle f. (diminutiv de la mătură) la pl. Plantă erbacee păroasă cu tulpina ramificată şi cu flori roz. /mătură + suf. ~ea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂTURÍCĂ s.f. v. măturea.
(Alte dicţionare)

măturícă (diminutiv) s. f., g.-d. art. măturélei; pl. măturéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂTUREÁ s. măturică, măturice, măturiţă, (rar) măturişcă. (~ de haine.)
(Dicţionar de sinonime)

MĂTURÍCĂ s. 1. măturea, măturice, măturiţă, (rar) măturişcă. (O ~ de haine.) 2. (BOT.; Kochia scoparia) mătură.
(Dicţionar de sinonime)

MĂTURÍCĂ s. v. imortelă, plevaiţă.
(Dicţionar de sinonime)