MAŞÍNĂ, maşini, s.f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mişcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, maşinărie. ♢ Maşină-unealtă = maşină de lucru care prelucrează materiale prin operaţii mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. 4. Sobă de bucătărie, care serveşte la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult şi cu mişcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAŞÍN//Ă ~i f. 1) Sistem tehnic constând din piese ce funcţionează coordonat, transformând o formă de energie în alta sau efectuând un lucru mecanic util. ♢ ~-agricolă maşină folosită în agricultură. ~-unealtă maşină echipată cu scule pentru aşchiere, forfecare, tăiere sau pentru deformare plastică. ~ electrică maşină care transformă energia electrică în energie mecanică şi invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operaţiilor de calcul şi de prelucrare a informaţiei, care poate fi acţionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util. ~ de spălat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gătit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane şi materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferată pentru remorcarea vagoanelor; locomotivă. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. maşinii] /<fr. machine, germ. Maschine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
maşínă (maşíni), s.f. – 1. Sistem tehnic. – 2. Automobil. – 3. Primus, spirtieră. – Var. (înv.) ma(c)hină. Mr. machină, megl. maşină. Fr. machine şi anterior (sec. XVIII) din lat. machina. – Der. maşinal (var. înv. machinal),adj. (mecanic), din fr. machinal; maşinaliceşte, adv., după fr. machinalement; maşinărie, s.f. (mecanism), din fr. machinerie; maşinist, s.m. (mecanic); maşinism, s.n. A maşina, vb., din fr. machiner este un galicism.
(Dicţionarul etimologic român)
MAŞÍNĂ s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mişcare de o forţă în scopul obţinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mişcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Maşinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].
(Dicţionar de neologisme)
MAŞINÁ vb. I. tr. (Rar) A unelti, a complota. [< fr. machiner, cf. lat. machinari].
(Dicţionar de neologisme)
MAŞÍNĂ s. f. 1. sistem tehnic format din organe şi mecanisme cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinării unor mărimi fizice. ♢ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ♢ locomotivă. ♢ batoză. (< fr. machine, germ. Maschine)
(Marele dicţionar de neologisme)
MAŞINÁ vb. tr. a unelti, a complota. (< fr. machiner)
(Marele dicţionar de neologisme)
maşínă-uneáltă s. f., g.-d. art. maşínii-unélte; pl. maşíni-unélte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
maşínă s. f., g.-d. art. maşínii; pl. maşíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MAŞÍNĂ s. 1. v. automobil. 2. v. locomotivă. 3. maşină de calcul v. calculator. 4. maşină de cules v. monotaster. 5. aparat. (~ de bărbierit.) 6. sobă, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) şparhat. (~ de gătit.) 7. maşină de spirt v. spirtieră. 8. maşină infernală = bombă.
(Dicţionar de sinonime)
MAŞÍNĂ s. v. batoză, chibrit, fabrică, maşinărie, mecanism, treierătoare, uzină.
(Dicţionar de sinonime)
MAŞINÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAŞÍN//Ă ~i f. 1) Sistem tehnic constând din piese ce funcţionează coordonat, transformând o formă de energie în alta sau efectuând un lucru mecanic util. ♢ ~-agricolă maşină folosită în agricultură. ~-unealtă maşină echipată cu scule pentru aşchiere, forfecare, tăiere sau pentru deformare plastică. ~ electrică maşină care transformă energia electrică în energie mecanică şi invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operaţiilor de calcul şi de prelucrare a informaţiei, care poate fi acţionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util. ~ de spălat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gătit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane şi materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferată pentru remorcarea vagoanelor; locomotivă. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. maşinii] /<fr. machine, germ. Maschine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
MAŞÍNĂ s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mişcare de o forţă în scopul obţinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mişcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Maşinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].
(Dicţionar de neologisme)
MAŞINÁ vb. I. tr. (Rar) A unelti, a complota. [< fr. machiner, cf. lat. machinari].
(Dicţionar de neologisme)
MAŞÍNĂ s. f. 1. sistem tehnic format din organe şi mecanisme cu anumite mişcări, care transformă o formă de energie în alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinării unor mărimi fizice. ♢ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ♢ locomotivă. ♢ batoză. (< fr. machine, germ. Maschine)
(Marele dicţionar de neologisme)
MAŞINÁ vb. tr. a unelti, a complota. (< fr. machiner)
(Marele dicţionar de neologisme)
maşínă-uneáltă s. f., g.-d. art. maşínii-unélte; pl. maşíni-unélte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
maşínă s. f., g.-d. art. maşínii; pl. maşíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MAŞÍNĂ s. 1. v. automobil. 2. v. locomotivă. 3. maşină de calcul v. calculator. 4. maşină de cules v. monotaster. 5. aparat. (~ de bărbierit.) 6. sobă, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) şparhat. (~ de gătit.) 7. maşină de spirt v. spirtieră. 8. maşină infernală = bombă.
(Dicţionar de sinonime)
MAŞÍNĂ s. v. batoză, chibrit, fabrică, maşinărie, mecanism, treierătoare, uzină.
(Dicţionar de sinonime)
MAŞINÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
(Dicţionar de sinonime)