macorteață

MACORTEÁŢĂ, macorteţe, s.f. (Reg.) Strachină mare. – Din ucr. macortet.
(Dicţionarul limbii române moderne)

macorteáţă (macortéţe), s.f. – Strachină. – Var. mărcoteţ. Rut. makortetĭ (Candrea; Scriban). În Bucov. şi Basar.
(Dicţionarul etimologic român)

macorteáţă, macortéţe, s.f. (reg.) piuliţă de pisat mac şi usturoi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)