macrame
MACRAMÉ, s.n. v. macrameu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MACRAMÉU, macrameuri, s.n. Un fel de dantelă făcută din fire groase de aţă din bumbac mercerizat, împletite şi înnodate. [Var.: macramé.] – Din fr. macramé.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MACRAMÉU ~ri n. Împletitură de mână făcută din fire groase şi folosită în calitate de franjuri sau ca element decorativ pe mobilă. /<fr. macramé
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MACRAMÉ s.m. v. macrameu.
(Dicţionar de neologisme)
MACRAMÉU s.n. Lucrătură de mână făcută din fire textile groase, care din împletitură formează diferite desene. [Var. macrame – nod].
(Dicţionar de neologisme)
macraméu s. n. (sil. -cra-), art. macraméul; pl. macraméuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MACRAMÉU, macrameuri, s.n. Un fel de dantelă făcută din fire groase de aţă din bumbac mercerizat, împletite şi înnodate. [Var.: macramé.] – Din fr. macramé.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MACRAMÉ s.m. v. macrameu.
(Dicţionar de neologisme)
MACRAMÉU s.n. Lucrătură de mână făcută din fire textile groase, care din împletitură formează diferite desene. [Var. macrame – nod].
(Dicţionar de neologisme)
macraméu s. n. (sil. -cra-), art. macraméul; pl. macraméuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)