maculă dex - definiţie, sinonime, conjugare
MACULÁ, maculez, vb. I. tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MACUL//Á ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parţial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s.f., din fr. maculature; maculator, s.n. (caiet de notiţe).
(Dicţionarul etimologic român)

MÁCULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacţii inflamatoare. ♦ Porţiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule].
(Dicţionar de neologisme)

MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].
(Dicţionar de neologisme)

MÁCULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacţii inflamatoare. ♢ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula)
(Marele dicţionar de neologisme)

MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)
(Marele dicţionar de neologisme)

máculă s. f., g.-d. art. máculei; pl. mácule
(Dicţionar ortografic al limbii române)

maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. şi pl. maculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.
(Dicţionar de sinonime)

MÁCULĂ s. v. pată.
(Dicţionar de sinonime)

MACULÁ vb. v. jegoşi, mânji, murdări, păta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma mac macu macul

Cuvinte se termină cu literele: la ula cula acula