maculare

MACULÁ, maculez, vb. I. tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MACUL//Á ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parţial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s.f., din fr. maculature; maculator, s.n. (caiet de notiţe).
(Dicţionarul etimologic român)

MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].
(Dicţionar de neologisme)

MACULÁRE s.f. Acţiunea de a macula şi rezultatul ei; pătare, mânjire. [< macula].
(Dicţionar de neologisme)

MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)
(Marele dicţionar de neologisme)

maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. şi pl. maculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

maculáre s. f., g.-d. art. maculării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.
(Dicţionar de sinonime)

MACULÁ vb. v. jegoşi, mânji, murdări, păta.
(Dicţionar de sinonime)

MACULÁRE s. v. mânjire, murdărire, pătare.
(Dicţionar de sinonime)