madem

madém (madémuri), s.n. – Mină. – Mr. mademe, megl. mădemi. Tc. maden, din arab. mảdĕm (Eguilaz, 207; Şeineanu, II, 240; Berneker, II, 2; Lokotsch, 1341), cf. ngr. μαδέμι, alb., bg., sb. madem, sp. almadén. Sec. XVIIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

Sinonime:
MADÉM s. v. metal, mină, minereu, ocnă, subteran.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: ma mad made

Cuvinte se termină cu literele: em dem adem